Vizitand o expozitie cu machete militare, toata lumea a fost placut impresionata de realismul acestora, fie ca sunt prezentate ca modele independente sau incadrate intr-o diorama.
Vopsea sarita, urme de ulei si fum, rugina, noroi si cate si mai cate dau impresia ca modelul este real si a stationat in fata noastra, cu cateva momente inainte de a fi expus, dupa un drum lung sau o batalie.
Dry brushing (periaj sau pensulare uscata), weathering (uzura, imbatranire) … sunt cuvinte si tehnici folosite de catre modelistii “razboinici”, cuvinte si tehnici aproape necunoscute de catre colectionarii de machete “pacifisti”.
Tehnicile de lucru sunt puse in slujba atenuarii senzatiei de macheta, de jucarie, a unui model, de evidentiere a detaliilor, de scoaterea in evidenta a profunzimii si volumului pieselor si formelor.
Daca o macheta a unui autoturism de strada poate arata ca scos de pe banda de montaj, cu vopseaua stralucitoare si pneurile curate, o masina de competitii nu arata la fel de bine.
Chiar si in cazul masinilor “civile”, de strada, mai ales la scarile mici 1/43, 1/72 si 1/87 se pot face mici interventii pentru a evidentia spatiile dintre panourile mobile si cele fixe ale caroseriei.
In cazul masinilor de competitii acestea pierd foarte mult din realism si din agresivitate daca sunt stralucitoare iar pneurile par date cu crema de ghete si lustruite.
Daca masina este prezentata intr-o diorama ce are ca tema startul intr-o cursa atunci mai treaca merga legat de stralucitoarea macheta dar daca este reprezentata in timpul unei curse de anduranta sau in plina proba speciala de raliu pe un traseu de macadam va las pe voi sa catalogati imaginea, asocierea dintre o caroserie proaspat vopsita, cu pneuri scoase din talc si montate pe jenti dar pe un drum plin de zapada sau noroi …
Venind in sprijinul celor de mai sus iata evolutia unei machete, comune dupa parerea mea, un Ford Escort RS Cosworth, produs de BBurago, scara 1/43, care, in versiunea initiala, de fabrica arata ca mai jos
Nu ma leg de colantele publicitare care sunt prost executate si acopera rosturile dintre panourile fixe si cele mobile ale caroserie, grile de ventilatie ale motorului fiind facute din bucati cat mai mari de parca producatorul a vrut sa scape repede de munca si sa ambaleze macheta pentru expeditie.
Nu ma leg de desenul rotilo si pneurile cu care este “incaltat” modelulul, roti ce nu au nicio legatura cu masina reala.
De scos in evidenta este aspectul stralucitor al caroseriei desi modelul nu a stat ascuns intr-o cutie iar urmele de praf inca sunt vizibile.
Lasand aspectele enumerate mai sus care tin de roti si autocolante m-am concentrat asupra caroseriei, intr-un exercitiu, pentru a incerca sa-i redau o imagine specifica trecerii printr-o proba speciala de raliu pe macadam.
Dupa o buna masurare am facut o masca pentru parbriz acoperind suprafata stearsa de catre stergatoare.
Am folosit pigmenti de la Noch iar stabilizarea acestora pe macheta am facut-o cu spray de la aceiasi firma.
Rezultatul, desi nu foarte spectaculos, schimba radical imaginea modelului si daca ar avea la bord pilotul si copilotul si ar fi plasata pe o diorama cu un drum de macadam sunt sigur ca ar arata foarte bine.
Fiecare dintre noi are pe acasa un model cu piese lipsa si poate sa se “joace” si sa incerce sa dea diferite aspecte masini. De la noroi, praf pana la rugina in functie de ce se doreste de la macheta si, eventual, tema dioramei in care v-a fi incadrata.
O comparatie care se impune
Text: LDH
Editare: FloS
Foto: LDH
